sâmbătă, 16 noiembrie 2013

O declarație uitată ... cu privire la Basarabia

Lumea tineretului român unionist pare a fi împărţită (în 2013), dintr-un anumit punct de vedere, în două extreme. Pe de o parte, avem tineri români din stânga Prutului (România) care lipesc, împart, sau distribuie (share), în diverse rețele de socializare, variante ale unei hărţi ciuntite a României Mari (asociate cu mesaje unioniste pro-Basarabia), hartă din care, paradoxal, lipsește chiar Basarabia istorică.

Pe de altă parte, avem tineri români din dreapta Prutului (R. Moldova) care se exprimă ocazional în sensul că statul român nu ar fi avut nicio atitudine referitoare la teritoriile româneşti luate de fostul U.R.S.S.

Evident, niciuna dintre aceste două atitudini greşite nu este definitorie pentru românii din stânga sau dreapta Prutului. Împărţirea făcută de mine are la bază două erori majore, care au ajuns să devină un fel de “mituri unioniste”, ele circulând de la om la om.

Cele două mituri au un lucru în comun, ele fiind anulate de o declaraţie a parlamentului României pe care toată lumea vrea să o dea uitării.

Într-un mod bizar, “parteneri în uitare” sunt atât adversari ai unirii care văd în românii din dreapta Prutului, indiferent de cetăţenia lor moldovenească sau ucraineană, nişte “duşmani ai vizei schengen”, cât şi unionişti români de pe ambele maluri ale Prutului, care, după ce ca se consideră în conflict cu Rusia şi Regimul separaţionist de la Tiraspol, „nu mai vor să îşi pună în cap şi Ucraina”^¹. Prin urmare toată lumea tace, tace în legatură cu o declaraţie a parlamentului României care arată că România nu i-a uitat de tot pe românii din afara României. Mai mult nu i-a uitat pe acei romani din afara granitelor actualei republici Moldoveneşti. Români, care au ajuns să devină “un subiect delicat” pentru românii din cele două state româneşti, din dreapta şi din stânga Prutului.

Pe aceşti români îi găsim în zona neagră a hărţii „României Mari” promovată astăzi pe saiturile unioniste, sunt românii din provinciile istorice Bucovina si Bugeac.

După revoluţia din decembrie 1989, puterea a fost preluată in România de gruparea „Ion Iliescu” fidelă Moscovei, prin urmare nici nu trebuia să ne aşteptăm la vreo atitudine prea naţionalistă din partea acestui guvern. Lucrurile au stat puţin diferit în parlament, unde au existat o serie de iniţiative lăudabile, printre care doresc să amintesc două declaraţii :

„Declaratia din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele acestuia pentru ţara noastră prin care pactul Ribbentrop-Molotov este declarat „nul ab initio” (nul din momentul semnării), ca şi urmările acestui act.

„Declaraţia din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina din 1 decembrie 1991 prin care îi este amintit Ucrainei că în componenţa sa se află şi teritorii româneşti „anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodatã Ucrainei şi sunt de drept ale României.”

Aceste două declaraţii au fost făcute cu scopul de a oferi generaţiilor următoare un precedent, precedent de la care să se poată începe ceva in viitor.

Redau, câteva rânduri mai jos, declaraţia Parlamentului României din 28 noiembrie privind referendumul din Ucraina din 1 decembrie 1991.

Situaţia la acel moment era următoarea : Ucraina şi-a proclamat independenţa pe 24 august 1991, una dintre primele acţiuni ale Ucrainei independente fiind organizarea unui referendum pentru a cunoaşte structura sa etnică.

Referendumul a fost stabilit pentru data de 1 decembrie 1991, iar guvernul român emite, înainte de începerea referendumului, la 28 noiembrie, o „declaraţie solemnă” prin care proclamă acest referendum nul, pe teritoriile româneşti care nu aparţin de drept Ucrainei. Declaraţia este de o deosebită importanţă, prin ea se afirmă poziţia statului român cu privire la teritoriile incluse abuziv de Stalin în componenţa Republicii Sovietice Socialiste Ucrainiene.

DECLARAŢIE din 28 noiembrie 1991 a Parlamentului României privind Referendumul din Ucraina, din 1 decembrie 1991

1. Parlamentul României a luat cunoştinţă de hotărârea autorităţilor de la Kiev de a organiza la 1 decembrie 1991 un referendum asupra independenţei Republicii Ucraina.

Profund ataşat principiilor fundamentale ale respectării drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale omului şi ale popoarelor de a-şi hotărâri soarta, Parlamentul României salută hotărârea autorităţilor ucrainene de la Kiev de a organiza un referendum privitor la independenţa Republicii Ucraina.

Având în vedere că acest referendum ar urma să se desfăşoare şi pe teritoriile româneşti - Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, Ţinutul Hotin, precum şi judeţele din sudul Basarabiei - Parlamentul României declara solemn că aceste teritorii au fost rupte din trupul ţării, iar Pactul Ribbentrop-Molotov a fost declarat nul şi neavenit, ab initio, de U.R.S.S. la 24 decembrie 1989 şi de Parlamentul României la 24 iunie 1991.

Desigur, este dreptul Ucrainei sa organizeze un referendum pentru independenta sa, dar acest referendum nu poate avea valabilitate în privinta teritoriilor româneşti anexate abuziv de fosta U.R.S.S., teritorii care nu au aparţinut niciodatã Ucrainei şi sunt de drept ale României.

2. Parlamentul României reintereaza atasamentul față de prevederile Actului înal al Conferintei C.S.C.E. de la Helsinki, care admite posibilitatea modificãrii frontierelor pe cai paşnice, diplomatice.

3. Parlamentul României, declară solemn că referendumul organizat de autoritãţile de la Kiev în teritoriile româneşti încorporate cu forța în cadrul fostei U.R.S.S. - respectiv în Bucovina de Nord, Tinutul Herta, Tinutul Hotin, precum şi în judeţele din sudul Basarabiei - este nul şi neavenit, precum şi consecinţele acestuia.

4. Parlamentul României cere parlamentelor şi guvernelor tuturor statelor care vor recunoaşte independenta Ucrainei să declare expres că aceasta recunoştinţã nu se extinde asupra teritoriilor româneşti menţionate.

5. Parlamentul României se pronunţa pentru începerea unui dialog cu Parlamentul de la Kiev în vederea examinãrii, împreunã a problemelor stabilirii unor relaţii de buna vecinãtate şi colaborare între România şi Ucraina şi invita, în acest scop, o delegaţie parlamentarã ucraineana urmeazã sa efectueze o vizita la Bucureşti, cât mai curând posibil.

6. Parlamentul României solicita guvernului tarii sa înceapã de urgenta negocieri cu autoritãţile de la Kiev în problema teritoriilor româneşti anexate cu forta de U.R.S.S.

Aceasta declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 28 noiembrie 1991, cu unanimitate de voturi.

PREŞEDINTELE SENATULUI PREŞEDINTELE

academician ALEXANDRU ADUNĂRII DEPUTAŢILOR

BARLADEANU MARŢIAN DAN

Istoria actualei graniţe

Din punct de vedere istoric lucrurile stau astfel: După preluarea abuzivă a Basarabiei şi Bucovinei de Nord de către URSS, la 10 iulie 1940, în Şedinţa Biroului Politic al C.C P.C şi Consiliul Comisarilor Poporului din URSS, ţinută la Moscova, se ia decizia de “reunirea populatiei moldovenesti a Basarabiei cu populatia moldoveneasca din RASSM"^². La aceata sedintă printre alți au luat parte și I. V. Stalin, V. Molotov, K. Voroșilov, M. Kalinin, L. Kaganovici, G. Malencov, A. Andreev, A. Micoian, L. Beria, N. Svernic s.a.^³ Urmările acestei ședinte nu au fost creerea unei ”Basarabii Mari” care să se intinda pe amandoua malurile Nistrului, ci crearea viitoarei RSSM fără Bucovina de Nord, Tinutul Hertei, sau judetele Vechi Basarabi ( Akkerman, Ismail, Hotin).

Acest fapt a fost consfințit 2 august 1940, cand sovietul suprem URSS hotărește creerea RSSM și

înglobarea unor teritorii romanesti: Buceacul și Bucovinene în Ucraina.^⁴ La acea dată RSSM avea o suprafață de 33.700 km2 și o populatie de 2.700.000 din care 70% erau români^⁵

La 22 iunie 1941, România intră în razboi cu motivația dezrobirii teritoriilor ocupate abuziv de URSS. În cursul lunii august 1944, Moldova de dincolo de Prut este aproape în întregime ocupata de armatele sovietice. La 2 august cand razboiul sovieto-român era încă în stadiu de desfasurare, autoritățile sovietice reinstalate refac vechea administrație cu un RSSM de 33.700km2. În timp ce judetele Ismail, Akerman, hotin ca și Nordul Bucovinei sunt reincluse în componența Ucrainei.

Surprinzator, autoritatile comuniste din RSSM nu au renuntat ușor la aceste teritorii si, la 29 iunie 1956, conducerea RSSM ii trimite lui Stalin o scrisoare, din partea CC al PC (b) al Moldovei si Prezidiului Sovietului suprem și consiliului de ministri al RSSM, în care il roagă să studieze chestiunea privitoare la reintoarcerea fostelor judete Hotin, Ismail și Akerman în componența RSSM. O cerere similara este trimisa dupa 1950 de cateva grupuri de intelectuali și veterani de razboi. Toate aceste demersuri rămân fără răspuns.^⁶

În data de 24 august 1991, Ucraina iși proclamă independența pastrând teritoriile primite abuziv de administratia defunctului URSS.

-*-

În dreptul international, statul succesor nu este continuatorul statului predecesor și nu poate prelua teritorii ce erau stapanite abuziv de statul defunct. Indiferent dacă vorbim de Ucraina, Ungaria, Rusia moderna, acestea nu pot avea pretenții asupra teritoriilor deținute abuziv de Imperiu Austro-Ungar, Rusia Sovietica și respectiv Imperiu Țarist. Mai mult, singurul succesor legitim al URSS nu poate fi decât Rusia.

Acesta a fost, dară, contextul politic în care s-a făcut declarația de mai sus, declarație care demonstrează oricui că România post-decembrista nu îi uitase total pe românii de dincolo de Prut (cel puțin în parlament, acolo unde intraseră o serie de foști deţinuţi politici precum Radu Câmpeanu, sau personalități de talia lui Ion Raţiu). Mai mult, România nu isi uitase vechea sa hartă. O lecție si pentru noi, astazi, că România “Mare” nu înseamnă România comunista plus RSSM creata de Stalin in 1940.

Istoricul Evenimentelor legate de noua granită:

Reluarea relatilor Romano-Sovietice – 3 iulie 1934⁷ are loc un prim schimb de scrisori intre Titulescu si Litvinov

“Guvernele țărilor noastre iși garantează mutual plinul și întregul respect al suveranitatii fiecaruia dintre state noastre și abținerea de la orice imixtiune directa sau indirecta in afacerile interne și în dezvoltarea fiecaruia dintre ele”⁸

Pactul de asistenţă mutuală între România şi URSS – a fost parafat in 21 iulie 1936, articol cu articol, actul fiind redactat în limba franceza

"Guvernul URSS recunoaşte că, în virtutea diferitelor sale obligaţii de asistenţă, trupele sovietice nu vor putea trece niciodată Nistrul fără o cerere formală a Guvernului Regal al României în acest sens, la fel cum Guvernul Regal al României recunoaşte că trupele române nu vor putea trece niciodată Nistrul spre URSS fără o cerere formală a Guvernului URSS."⁹

Protocolul Aditional Secret Sovietici-German – 23 august 1939 .

Art 3 al Protocolului Aditional secret "Referitor la Europa de sud-est, partea sovietică îşi accentuează interesul pentru Basarabia. Partea germană îşi declară totalul dezinteres faţă de acest teritoriu, deci nu are obiecţii faţă de eventuale schimbări de graniţă în favoarea Uniunii Sovietice"¹⁰

Notele ultimative sovietice din 26-27 iunie 1940 – granița de Est a României este fixata abuziv, guvernul roman nu recunoaste justetea acestui act, mentionand în răspunsul sau că “se vede silit sa primeasca”, “pentru a evita gravele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță”:

“Guvernul român, pentru a evita grele urmări pe care le-ar avea recurgerea la forță și deschiderea ostilitatilor în această parte a Europei, se vede silit să primeasca conditiile de evacuare specificate in raspunsul sovietic”

Tratatul de Pace de la Paris 1947 – granița de est a României din 1940, este reconfirmată, nu a exista o alta înțelegere sau alte negocieri care sa ia în calcul structura etnică a Basarabiei sau dreptul istoric.

Partea I Frontiera, Articolul 1 “Frontierele României, indicate în harta anexată Tratatului de faţă (Anexa I), vor fi cele care erau în fiinţă la 1 ianuarie 1941, cu excepţia frontierei româno ungare, care este definită în articolul 2 al Tratatului de faţă.¹¹”

Denuntarea pactului Ribbentrop-Molotov – pactul Ribbentrop-Molotov a fost denunțat în 1989 de Sovietul Suprem al URSS, și la 24 iunie 1991 de Parlamentul Romaniei care il declara “ab initio nul și neavenit”.
Recunoasterea Republici Moldova și implicit a actualei granite cu aceasta – în niste conditii extrem de tensionate, Marea Adunare Nationala de la Chisinau proclama independența Republicii Moldova. Parlamentul adopta Declarația de Independenta și fixeaza ca imn de stat “Desteapta-te romane”; în text se specifica “recunoscând că declaraţiile de către parlamentele multor state consideră acordul de la 23 august 1939, între Guvernul URSS şi Guvernul Germaniei, nul şi neavenit ab initio şi cer lichidarea consecintelor politico-juridice ale celor de mai sus să fie eliminat, fapt dezvăluit, de asemenea, de declaraţia de Conferinta internationala "Pactul Molotov-Ribbentrop si consecintele sale pentru Basarabia”. La nici o jumatate de ora, Petre Roman, primul ministru al României, fără nici o dezbatere publică sau consultare prealabilă cu celelalte puteri ale statului, recunoaste în numele Romaniei independenta Republicii Moldova, punând astfel statul român în imposibilitatea juridica de a mai emite pretenții asupra acestui teritoriu.
Declaratia Parlamentului Romaniei din 28 noiembrie 1991 – prin care Parlamentul Romaniei reaminteste originea romaneasca a teritoriilor din dreapta Prutului moştenite de Ucraina de la fostul URSS.
Cererea Guvernului Romaniei din aprilie 1993 adresata guvernului Ucrainei – prin care se atrage atentia asupra faptului, ca, prin dispariția URSS și aparitia a doua state noi la granița de est a Romaniei, Republica Moldova si Ucraina, fostul Tratatul privind regimul frontierei de stat romano-sovietice din 1961 a devenit caduc. Prin urmare:

“Partea romana isi manifesta disponibilitatea de a incepe negocieri cu partea ucraineana pentru un acord in acest domeniu.”

Tratatul de la Neptun – in iunie 1997 este semnat tratatul de frontiera cu Ucraina. Presedintele Emil Constantinescu declanșase o adevarata isterie naționala privind aderarea imediata și neconditionata la NATO. În acea perioada s-au spus multe neadevaruri despre necesitatea unei alegeri istorice între teroriști și lumea civilizata, sau intre intoarcerea sub influenta Rusiei și prietenia Anglo-Americană.

“Suntem dispuși să recunoasem granițele actuale. Aceasta recunoastere a realităţii va forma, într-adevar , baza Tratatului […] Insula Serpilor este și ea teitoriu Ucrainean.” (interviu acordat de Emil Constantinescu postului de radio NovaMova din Ucraina

De adaugat că statul comunist român a evitat pe cât posibil luarea unei poziţii clare referitor la granița Romano-Sovietica, Insula Şerpilor, de exemplu, fiind “cedată” nu în urma unui accord, ci prin semnătura unui functionar.

Mai mult, fostul dictator Nicolae Ceausescu a avut o prima poziţie oficiala împotriva Pactului Ribbentrop-Molotov la congresul XVI al PCR din Noiembrie 1989:

“Romania consideră ca trebuie să se treacă la adoptarea măsurilor necesare soluționarii tuturor problemelor care nu s-au rezolvat încă. În primul rând, apare necesar sa se adopte o pozitie clară, fară echivoc, de condamnare si anulare a tuturor acordurilor încheiate cu Gemania hitlerista, tragandu-se concluzii practice pentru anularea tuturor urmarilor acestor acorduri si dictate”^¹²

La 9 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu ridică problema anularii efectelor pactului Ribbentrop-Molotov, în timpul întâlnirii pe care a avit-o la Moscova cu Mihail Gorbaciov.^¹³

Putem deci concluziona că în perioadă comunistă statul Român s-a arătat rezervat în a recunoaste direct granița impusă de URSS, în 1947 s-a facut doar o simpla reconfirmare formală a graniței din 1940. În continuare, s-a mers pe menţinerea graniţei menționate în Tratatul de Pace.

Dupa 1989, statul roman a manifesta o atitudine curajoasa de nerecunoastre a graniței; in toata aceasta perioada s-a urmat aceeași politica, prin care România se arata nemultumită de efectele pactului Ribbentrop-Molotov. Prima atitudine discordanta cu politica precedenta ii apartine presedintelui Emil Constantinescu și echipei sale (în frunte cu Zoe Petre), care, la scurt timp dupa castigarea alegerilor, s-a declarat pregatit sa faca “sacrificii istorice” pentru integrarea noastra în NATO.

Tinand cont de toate precedentele prezentate mai sus, nu gasesc nici un motiv pentru o utilizare atât de larga a hărtii României actuale, alaturată de fosta RSSM sub denumirea de Romania Mare. Mai mult, ţinând cont că în guvernul post-decembrist si-au găsit locul atât foști comuniști cât și alogeni, sau cozi de topor ale Rusiei Sovietice, nu gasesc o legitimitate reală în afirmatia unor români din dreapta Nistrului că Statul Roman (post-decembrist) nu a facut nimica în privinta teritoriilor luate abuziv prin pactul Ribbentrop-Molotov. Statul român a făcut prin Parlamentul Țării ceea ce putea sa facă la acea data, cand președinte era Ion Iliescu, anume, au pus bazele juridice pentru o viitoare revendicare a acestor teritorii. Emil Constantinescu, născut la Tighina (19 noiembrie 1939), care era vazut de multi ca un adevarat al doilea „Ioan Cuza” şi care, prin originea sa „basarabeana” ar fi avut motive în plus să desavarsească idealul național, nu s-a ridicat la nivelul asteptărilor. A fost un om slab, care a ratat un moment istoric important. În momentul de faţă teritoriile „negre” de pe harta așa zisei Românii Mari aparțin Ucrainei, cu binecuvântarea regimului de la Bucuresti din timpul lui Constantinescu, dar şi al guvernelor ce au urmat şi care doar au prelungit această stare de fapt.

In cele ce urmeaza, voi cita şi declarația Parlamentului României de condamnare a pactului Ribbentrop-Molotov:

DECLARATIE din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov si consecintele acestuia pentru tara noastra

Evocăm în aceste zile momentele tragice traite de România în iunie şi august 1940, la numai doua decenii dupã împlinirea aspiratiei de veacuri a poporului roman-reîntregirea neamului prin Marea Unire din 1918 şi crearea Statului naţional unitar roman în hotarele lui fireşti, din punct de vedere istoric, etnic, social, politic şi cultural.

Evocam acele dureroase evenimente, când pãrţi importante din trupul tarii au fost rupte cu forta şi anexate samavolnic prin implicarea directa sau complicitatea puterilor semnatare ale pactului, a politicii lor agresive, de revizuire a tratatelor de la Versailles, de schimbare a ordinii politice europene instaurate dupã primul rãzboi mondial.

În contextul acestor evolutii din Europa, de la sfârşitul deceniului al patrulea, nu doar sistemul de tratate şi alineate ale României, construit cu migala şi inteligenta de diplomatia româneascã şi ilustrul sau exponent, Nicolae Titulescu, dar şi sistemul general al Societãţii Naţiunilor s-au dovedit fragile.

În fata forţei brutale, a politicii agresive din Est şi din Vest, încercarea de înţelegere şi de preintampinare a conflictelor s-a dovedit inoperantã sau fãrã efect.

Atitudinea de cedare a unor tari în fata politicii statelor agresive a fãcut posibile Pactul Ribbemtrop-Molotov şi Dictatul de la Viena. În baza lor, Uniunea Sovietica anexa Basarabia, Tinutul Hertei şi Nordul Bucovinei, iar Ungaria Hortysta anexa o treime din Transilvania - sfinte pamanturi româneşti.

Prin jertfa de sânge a poporului roman, unul din aceste odioase aranjamente - Dictatul de la Viena - a fost abolit. Celelalte teritorii româneşti continua sa fie înstrãinate.

Nici un fel de politica, nici chiar cea stalinista de înstrãinare a populatiilor din aceste teritorii, nu a putut anihila constiinta apartenentei Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Tinutului Hertei la România.

Pactul Ribbentrop-Molotov, prin care U.R.S.S. şi Germania îşi stabileau "sferele de interese" de la Marea Baltica la Marea Neagra - hotãrând, cu de la sine putere, destinele unor state suverane, între care şi România-, contravine în mod flagrant principiilor şi normelor fundamentale ale dreptului internaţional.

În consecință în numele poporului roman, parlamentul condamna acest pact ca fiind ab initio nul şi neavenit. Tot astfel trebuie sa fie consideratã şi consecinta directa a acestor înţelegeri secrete dintre Stalin şi Hitler - Notele ultimative ale Guvernului sovietic din 26 şi 27 iunie, urmate de ocuparea cu forta la 28 iunie 1940 a Basarabiei, Nordului Bucovinei şi Tinutului Hertei, împotriva voinţei populaţiei din aceste stravechi teritorii româneşti, acţiune care a reprezentat o încãlcare brutala a suveranitãţii, independentei şi integritãţii teritoriale a României.

Pactul Ribbentrop-Molotov a fost şi este repudiat de cancelariile multor state. La 24 decembrie 1989, Congresul Deputaţilor Poporului din U.R.S.S. a condamnat "semnarea Protocolului adiţional al Tratatului din 1939... şi a altor înţelegeri secrete cu Germania" şi a recunoscut ca acestea "sunt, din punct de vedere juridic, lipsite de temei şi valabilitate, din momentul semnãrii lor", venind "în contradictie cu suveranitatea şi independenta unor state terţe".

Împărtășim aprecierea din Hotãrârea Congresului Deputaţilor din U.R.S.S., potrivit cãreia protocoalele sovieto-germane "au fost folosite de Stalin şi anturajul sau pentru a da ultimatumuri şi a exercita presiuni, prin recurgerea la forta asupra altor state, încălcând obligaţiile juridice asumate fata de acestea".

Privite retrospectiv, aceste acte constituie o pregnanta manifestare a politicii imperiale de anexiuni, a dictatului şi agresiunii fatise, expresia cea mai grava a încãlcãrii moralei internaţionale şi a dreptului internaţional, cea mai condamnabila conduita în relaţiile internaţionale.

Noile relaţii şi evolutiile pozitive ce au loc în Europa şi în lume creazã premise favorabile pentru identificarea modalitãţilor vizând înlãturarea pe cale paşnicã a consecinţelor nefaste ale actelor nedrepte ce au la baza protocoalele secrete ale Pactului Ribbentrop-Molotov, în consens cu principiile statuate în Actul final al Conferintei pentru securitate şi cooperare în Europa şi în Carta de la Paris pentru o noua Europa, cu normele moralei şi dreptului internaţional.

Parlamentul României afirma hotãrât poziţia sa de a aborda cu deplina responsabilitate aceasta problema. În acest sens, solicita Preşedintelui tarii, Guvernului României, tuturor forţelor politice din ţara noastrã sa acţioneze în spiritul acestei declaraţii, în vederea implinirii nazuintelor legitime ale populaţiei din teritoriile româneşti, anexate cu forta în urma înţelegerilor secrete stabilite prin Pactul Ribbentrop-Molotov.

Parlamentul României îşi exprima convingerea ca deplina afirmare a aspiratiilor legitime ale romanilor - astfel cum istoria, justiţia şi morala le consacra de drept - trebuie sa reprezinte o misiune nobila şi inaltatoare pentru toate forţele responsabile ale tarii, indiferent de opţiunea lor politica.

Aceasta declaraţie a fost adoptatã de Parlamentul României în şedinţa din 24 iunie 1991, cu unanimitate de voturi.

PREŞEDINTELE SENATULUI PREŞEDINTELE ADUNĂRII DEPUTAŢILOR

academician ALEXANDRU BÎRLĂDEANU MARŢIAN DAN

(MONITORUL OFICIAL nr. 136 din 27 iunie 1991)

1Declaraţie făcută mie de un băiat care punea un astfel de afiş la Piaţa Unirii, Bucureşti https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEiqpGdcYb1pGbyHQDBlICfT6McPYQeUWwCmawnKhH7q1WSCJPI_V5mhexd2x4bUoUGBN2aNY3zVJcqBEOKe61X6XyFRCdWtFLyhdZlfSjKbixSB3XHPAa0wynEfHm2yTs0aQpl678FS5w_c/s1600/4752_500.jpg şi pe care l-am întrebat : “Unde e Basarabia istorică pe hartă ?

2RASSM adica Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, RASSM Structura statala creata de Stalin la 12 octombrie 1924, pentru a justifica o vitoare unire a „moldovenilor„ de pe cele doua maluiri ale Nistrului sub „protectia„ rusa.

3Pag 26

4Petre Turlea, N.C.

5Petre Turlea, N.C.

6ibidem

7Vezi si: http://limbaromana.md/index.php?go=articole&n=1422

8Petre Tutea, N.C.

9Pactul de asistenta mutuala intre romania si URSS 218-219 http://istorie.uab.ro/publicatii/colectia_bcss/bcss_1/32_gheorghe.pdf

10Pactul http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/d/df/Tajny_protoko%C5%82_23.08.jpg

11Tratatul de Pace http://dediserver.eu/hosting/ethnodoc/data/RO19470210-1.pdf

12Petre Turlea N.C.

13Petre Turlea N.C. Op cit.
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Cateva surse suplimentare.

Tratatul de Pace

http://dediserver.eu/hosting/ethnodoc/data/RO19470210-1.pdf

Mihai-Gribincea – Basarabia in primi ani de ocupatie sovietica

http://www.mihai-gribincea.com/publications/Basarabia%20in%20primii%20ani.pdf

Desfasurarea de trupe 23 august 1944

http://commons.wikimedia.org/wiki/File:Desfasurare_23_August_1944.jpg

CONVENTIE din 29 martie 1996 intre Guvernul Romaniei si Guvernul Ucrainei privind trecerea simplificata a frontierei de stat comune de catre cetatenii care domiciliaza in judetele si raioanele de frontiera

http://www.monitoruljuridic.ro/act/conventie-din-29-martie-1996-intre-guvernul-romaniei-si-guvernul-ucrainei-privind-trecerea-simplificata-a-frontierei-de-stat-comune-de-catre-cetatenii-care-domiciliaza-in-judetele-si-raioanele-de-74578.html

Caracterul participării României la războiul împotriva U.R.S.S.

Prof. Univ. Dr. Petre Ţurlea

http://www.art-emis.ro/istorie/1025-caracterul-participarii-romaniei-la-razboiul-impotriva-urss.html

Pactul Ribbentrop-Molotov, Nota ultimativă sovietică (26 iunie 1940), Răspunsurle Guvernului Român (27 şi 28 iunie 1940), Protocolul încheiat între N. Titulescu şi M. Litvinov (21 iulie 1936) (1936 - 1940)

http://istoria.md/articol/146/Pactul_Ribbentrop_Molotov,_Nota_ultimativ&

DECLARATIE din 24 iunie 1991 privind Pactul Ribbentrop-Molotov si consecintele acestuia pentru tara noastra

http://www.monitoruljuridic.ro/act/declaratie-din-24-iunie-1991-privind-pactul-ribbentrop-molotov-si-consecintele-acestuia-pentru-tara-noastra-emitent-parlamentul-publicat-n-35384.html

marți, 9 aprilie 2013

Actul proclamării Regatului României

Există multe acte celebre ale istoriei noastre naționale, cel mai cunoscut pare a fi actul Unirii Basarabiei “cu patria mamă România”, dar acesta este departe de a fi cel mai impresionant. Multe dintre aceste acte, constau într-o simplă filă, astăzi îngalbenită de timp, dactilografiată sau scrisă de mână și semnată de șeful statului de la acea dată.

Există totuși un act care s-a dorit a fi “mai altfel”, s-a dorit a impresiona și a rămâne în conștiința națională ca fiind diferit atât prin importanță cât și prin aspectul sau grandios.

Este vorba de actul “Proclamarii Regatului” un act menit a lasa privitorul cu gura căscată.

Când vorbim de “mareția unui document”, nu ne gândim nici pentru o clipa că documentul cu pricina poate a fi “mare” la propriu, dar acest act are 68 pe 53 cm.

Actul Proclamării Regatului de la 1881, este un act cu adevărat frumos, nu doar ca este viu colorat dar pe margini este ornat ce cele mai importante evenimente ale istoriei poporului român.

Voi profita dară, de această ocazie spre a vorbi puțin de semnificația acestui act:

Proclamarea regatului a urmat unui șir lung de evenimente ce au început odată cu Unirea Principatelor Române din 1859.

Ideea proclamări regatului a apărut imediat după proclamarea independenței, deoarece recunoașterea independenței de către Marile Puteri apărea ca o condiție “sine qua non” pentru înfăptuirea regatului.¹

După opținerea independenței, promisă de Carol I de la urcarea sa pe tron², recunoașterea internațională a acesteia ( la Congresul de la Berlin), urmatorul pas, firesc era proclamarea regatului.

Această proclamare avea pentru România un triplu interes

consolidarea poziției monarhiei pe plan intern
stimularea luptei românilor pentru desăvarșirea idealului național
asigurarea prestigiului țării pe plan extern³

Lucrurile s-au întamplat la modul următor. În urma unor discuții avute pe marginea proclamări regatului ( ce se dorea ploclamat cu ocazia zilei de naștere a suveranului -10 aprilie- ⁴), Titu Maiorescu îi acuză, în data de 13 martie 1881, pe liberali că „în fundul sufletuli lor sunt republicani”. Acestia pentru a nu se lasa mai prejos și a dovedi netemnicia "acuzaților", depun a doua zi, pe 14, proiectul de lege prin care, parlamentul în virtutea dreptului de suveranitate a națiunii: „Proclamă ca rege al României pe Alteta Sa Regală Prințul Carol I”⁵

În discursul său, generalul Lecca observa că: „s-a lăsat asemenea să planeze îndoiala că unii membri ai Camerei n-ar avea simțăminte monarhice. Să ne grăbim dar a săvârși marele act al proclamării regalității României pentru a dovedi că întru aceasta nu este deosebire de simțăminte între Români”⁶

Astfel la 14 martie 1881, Parlamentul voteaza în unanlimitate legea prin care lui Carol I, i se recunoaște pentru „sine și urmași săi titulatura de rege al României”. Iar prin acest act , s-a dorit, după cum se precizează și în Raportul Consiliului de Miniștri pentru sanctionarea legii :

„România, constituțională în Regat, completează și încoronează opera regenerări sale. Ea iși dă un nume, care este în acord cu poziția ce a dobandit ca stat independent”⁷

În data de 14/ 26 martie 1881 are loc la palat ceremonia de promulgare a legii „Promulgarii Regatului„ dar deoarece funerariile Țarului Alexandru II-lea (asasinat), se desfășurau pe 15/17 martie 1881, proclamarea regatului e stabilita pentru data de 10 mai 1881. Regele Carol I, fiind cel care a ales „oțelul” ca material din care să fie realizată „Coroana Romaniei”. Coroană care după cum se știe este confecționată dintr-un tun otoman capturat în razboiul de independență.

Carol I nu a dorit o ceremonie fastuasă, chiar și proclamarea de la 10 mai, a facut-o din dorinta de a respecta vointa clasei politice care iși doreau o asemenea ceremonie. Imediat după proclamarea regatului, obiectivul urmator era recunoasterea internațională a acestui fapt.

După ce la Congresul de la Berlin, marile puteri arătaseră foarte clar că nu doreau a trata România pe picior de egalitate, recunoasterea independenței ( o problemă de poitica externă) atât de geu opținută de România pe câmpul de luptă în 1877, fiind atinci condiționată de rezolvarea unei probleme interne⁸, acum în 1881, când România se proclamă regat, Marile Puteri vor avea o atitudine similară, doar, un pic mai rezervată. Prin urmare ele vor formula o serie de obiecții, cea mai interesantă venind din partea Rusiei; aceasta prin intermediul ministrului de externe Giers, s-a arătat nemulțumită deoarece România ar fi tolerat pe teritoriul sau activitatea unor revolutionari ruși. Giers îsi argumenta poziția precizând că în schimbul recunoașterii „Regatului”, România trebuia să dovedească ca știe să iși „apere vecinii de revoluții”⁹.

România adoptă o lege care viza, împiedicarea activități revoluționare a emigranților, iar acest fapt a fost primit cu satisfacție atât la San-Petersburg cât și la Berlin și Viena¹⁰.

Noua poziție de „Regat” care fusese posibilă după dobandirea și recunoasterea independenței și după proclamarea și recunoașterea Regatului necesita și un cadru constitutional. Prin urmare se impunea modificarea constituției care înca mai folosea titulatura: „Principatele Unite„¹¹

Legea de revizuire a constituției este depusă în ambele camere, la 22 decembrie 1882. Prevederea de revizuire a constituției fiind adoptata la 4 martie 1883. Modificarea constituției implica totodată și modificarea legii electorare, libertății presei, desfințarea gărzii naționale și altele, din aceste cauze dezbaterile s-au prelungit. Abia la 8 ianuarie 1884 este finalizata ”Legea pentru revizuirea și modificarea unor articole din constituție” iar articolul ,1 al noi constituți va suna în felur următor¹²:

Art.1. „Regatul României cu județele sale din dreapta Dunării constituie un singur stat indivizibil”¹³

Actul în sine, glasuieste astfe:

NOĬ CAROL I. REGE AL ROMÂNIEĬ, condusŭ de mâna lui Dumneḑeŭ și de destinele vitézuluĭ și înțeleptuluĭ poporŭ românŭ, amŭ făcutŭ, în 10/22 Maiŭ 1866, intrarea Nóstră în capitala Bucurescĭ. Vocea poporuluĭ Ne-a chiămatŭ la domnia țerilorŭ unite Moldova și Țéra Românéscă prin plebiscitulŭ dela 8/20 Apriliŭ 1866 (în ḑioa aniversală a nascerei Nóstre dela 8/20 Apriliŭ 1839) și prin votulŭ datŭ de Adunarea electivă la 1/13 Maiŭ același anŭ.

Asigurândŭ națiunii române, prin Constituțiunea dela 30 Iuliŭ 1866, libertățile și drepturile sale, Noi amŭ pututŭ trece, în fruntea acestui poporŭ, prin ḑile de nevoi, învingêndŭ tóte greutățile, ast-felŭ că, la 1877 Maiŭ 10/22, Corpurile legiuitóre aŭ proclamatŭ independența țerei.

Curêndu apoĭ Dumneḑeŭ, care singurŭ dă victoriele, a condusŭ oștirea nóstră peste Dunăre în 17 Iuliŭ 1877, și drapelele nóstre s'au încununatŭ de lauri la Calafatŭ, Nicopole, Rahova, Smîrdanŭ, Grivița, Opanezŭ și în 28 Novembre același anŭ prin luarea Plevnei, făcêndŭ ca vechia vitejie românéscă să consacre pe câmpiele Bulgarieĭ votulŭ unanimŭ alŭ Adunărilorŭ.

Sângele generosŭ românescŭ, vĕrsatŭ pentru apĕrarea și independința patrieĭ, a aflatŭ rĕsplătirea sa în ḑiua de 14/26 Martie 1881. Adunările legiuitóre, în dorința de a da statuluĭ românŭ, născutŭ din contopirea principatelorŭ Moldova și Țéra Românéscă, o asigurare și maĭ deplină și o manifestare și mai strălucită a individualitățiĭ sale, au proclamatŭ intrarea Românieĭ între Regatele Europeĭ.

Țéra întrégă, represintată de Senatŭ și de Adunarea Deputațilorŭ, însoțiți de membri din tóte corpurile constituite ale țereĭ, de Înaltele Curțĭ de Casațiune și Compturi, de Academia Română, de representanțiĭ Universitățilorŭ din Bucurescĭ și Iașĭ și ai tuturorŭ șcólelorŭ de tóte gradele, de delegațiuni comunale, urbane și rurale, cum și de tóte corporațiunile de meseriașĭ și de numerósele societățĭ din diversele direcțiunĭ ale cultureĭ naționale, s'aŭ adunatŭ astăḑĭ 10/22 Maiŭ 1881, în fața altaruluĭ sântŭ alŭ Mitropolieĭ din Bucurescĭ și aŭ asistatŭ cu Noĭ Carol I Rege alŭ Românieĭ, cu Regina Elisabeta, iubita Nóstră soție, cu iubitulŭ Nostru frate Leopold, principe ereditarŭ de Hohenzollern, împreună cu nepoții Nostri Ferdinand și Carol, la rugăciunile de sânțire cu cari I.P.S. Mitropolitŭ și Primatŭ Calinicu Miclescu, I.P.S. Mitropolitŭ alŭ Moldoveĭ și Suceveĭ Iosifŭ, toți P.P.S.S. Episcopĭ de Eparchiĭ și înaltulŭ clerŭ metropolitanŭ, aŭ binecuvêntatŭ corónele ce ne aduce Țéra, embleme prețióse pentru Noĭ de stabilitate și de independență a patrieĭ.

Coróna Regală, pe care Țéra o pune astăḑĭ pre fruntea Nóstră, este făcută în arsenalulŭ ósteĭ din oțelulŭ unuĭ tunŭ luatŭ dela neamicŭ la Plevna în ḑiua de 28 Novembre 1877, și este stropitŭ cu sângele eroilorŭ căḑuți pentru independență. Coróna de aurŭ ce Țéra pune astăḑĭ pre fruntea primeĭ sale Regine, nu e împodobită cu petre scumpe, dar faptele reginelorŭ cari vorŭ purta simpla corónă de aurŭ a Regineĭ Elisabeta vorŭ face strălucirea eĭ.

Pentru ca neuitată să fie seculelorŭ viitóre amintirea ḑilei de astăḑĭ 10/22 Maiŭ, subsemnat'amŭ în alŭ șese-spre-ḑecelea anŭ alŭ domnieĭ Nóstre acestŭ documentŭ, la sânta Metropolie din capitala Nóstră Bucurescĭ, împreună cu Regina Elisabeta, iubita Nóstră soție, și cu iubitulŭ Nostru frate Leopold, în fața Țereĭ adunate la marea serbare națională a consacrăriĭ proclamațiuniĭ Regatuluĭ Românieĭ și amŭ ordonatŭ ca de acestŭ actŭ să se acațe marele Nostru sigiliŭ regalŭ, contrasemnândŭ'lŭ Ministrii Nostri secretari de statŭ și primindŭ comemorativa subscriere a Domnilorŭ Președințĭ ai Corpurilorŭ legiuitóre, ale I.I. P.P. S.S. Mitropolițĭ și a Președinteluĭ Înălțeĭ Curțĭ de Casațiune și de Justiție.

Carol	Elisaveta
Leopold Pr. heritier de Hohenzollern
Președintele Consiliului Ministrilor și Ministru alŭ Afacerilorŭ străine D. Brătianu Ministru de Finanțe Dimitrie A. Sturdza Ministru de Resbelŭ General Slăniceanu Ministru de Interne Eugeniu Stătescu Ministru Agricultureĭ, Comerciuluĭ și alŭ Lucrărilorŭ publice Colonel N. C. Dabija Ministru de Justiție M. Pherekyde Ministru Cultelor și alŭ Instructiuneĭ publice V. A. Urechia	+ Mitropolitŭ alŭ Ungro-Vlachiei și Primatŭ alŭ României Calinic Mitropolitŭ alŭ Moldovei și Sucevei + Josif Mitr Mold Președintele Senatuluĭ Dimitrie Ghica Președintele Adunăreĭ Deputațilorŭ C. A. Rosetti Primul Președinte alŭ Înaltei Curțĭ de Casațiune și Justiție Al. Cretzescu

Momente importante ale istoriei noastre naționale prezente pe aceast act:

Vlad Țepeși atacul de noapte: este celebra bătălie dată între armata valahă condusă de Vlad Țepeș, domnul Țării Românești și oștirea condusă de sultanul Mehmed al II-lea ( cuceritorul Constantinopolului ) din noaptea de 17 iunie 1462.

Bătălia de la Călugăreni - este confruntarea în care Mihai Viteazul, în fruntea unei armate vlaho-transilvăneană, îl invinge pe Sinan Pașa care conducea avangarda armatei otomane.

Bătalia de la Rahova1877 - una dintre principalele bătălii, ale Războiului pentru independenţa de stat a României, dată între armatele româno-ruse și garnizoana otomana de la Rahova.

Unirea Principatelor - este vorba de „Unirea cea Mica” sau „Unirea lui Cuza” în care Alexandru Ioan Cuza este ales ca domn al celor două principate românești: la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

Constituanta 1886 - este vorba de Adunarea Constituantă, care a avut misiunea redactării și elaborarii primei Constiuții a României

Serbarea de 10 mai 1881 - Este ultima scenă prezentă pe actul Proclamarii Regatului și ne înfatiseaza primul "10 Mai" al Romaniei ca regat, vorba cântecului: Zece Mai ne-a fi de-a pururi/ Sfântă zi, căci ea ne-a dat/ Domn puternic țării noastre/ Libertate și Regat.

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Alte pagin cu acest subiect:
Proclamarea regatului României (1881)
14 martie 1881. Proclamarea Regatului României

Coroana de oţel, emblema regalităţii

COROANA DE OȚEL A ROMÂNIEI

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Surse Folosite

1Codrin MURARIU, Proclamarea Regatului Romaniei, Context si reacti interne; in Constelati iesene, anul IV, nr. 4 (16), decembrie 2009

2De ex: „ Istoria ne arată – declara regele la 15/27 septembrie 1868 – ca o națiune, care ține la dezvoltarea artelor și științelor, ajunge lesne la acest fericit scop, ce este mărimea, tăria și independența” Acad. Dan Berendei, Societatea Romaneasca in vremea lui Carol I (1866-1876), editura Elion 2002, pag 192 op cit

3Academia Romana, Istoria Romaniei, Vol VII, Tom II, Editura Enciclopedica, pag 237

4Codrin MURARIU pag 21

5Ioan Scurtu, Monarhia Constitutional in Romania 1866, 1947, pag 32.

6Apud la: Codrin MURARIU pag 20

7Ion Mamina, Consiliu de Coroana, Editura Enciclopedica, Bucuresti 1997 pag 25

8Istoria Romaniei, pag 237

9Ibidem

10ibidem

11Conf. Univ. dr. Cristian IONESCU, Dezvoltarea Constitutionala a Romaniei Acte si documente 1741-1991 pag 371

12Ion Mamina – Monarhia Constituțională in Romania Enciclopedie politica, Universul Enciclopedic Bucuresti 2000, pag 29

13ibidem
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Ilustrati
Directia Generara a Arhivelor Statului ( D.G.A.S.) - Actul Proclamarii Regatului
Muzeul de Istorie al României ( M.N.I.R.) - Coroana de Oțel

sâmbătă, 6 aprilie 2013

Trenul Regal

Deoarece în acest început de aprilie 2013,Trenul Regal, se află pentru prima oară spre vizitare în Gara de Nord din București¹, m-am gândit să îl vizitez și eu. În continuare voi posta câteva poze spre a fi văzute și de cei care nu pierd foarte mult timp ( sau nu sunt prezenți) pe rețelele de socializare.²După cum ne precizează și ghidul, inițiativa construirii unui Tren Regal destinat Casei Regale Române a aparținut regelui Ferdinand I³ (24 August 1865 – 20 July 1927)⁴, care în 1927 comandă societății italiene Ernesto Breda din Milano un astfel de tren oficial⁵.

Regele Ferdinand moare însa, în 1927, ne mai apucând sa se bucure de aceasta adevarată bijuterie. Trenul este finalizat în iunie 1928 și intra imediat în serviciul Casei Regale.

Trenul regal era compus din cinci vagoane, care se pastrează și în prezent³, după cum urmează: un vagon tip salon (sufragerie) cu 36 de locuri (24 de locuri la masa principală și 12 locuri la 6 masuțe aflate într-un salon separat ) și restul vagoane de dormit, pentru rege, inviți și personal.

Finisajele interioare sunt din furnir de esențe nobile, adică: trandafir, mahon sau nuc. Scaunele și fotoliile sunt tapisate cu faimoasa piele de Cordoba, fiind întreținute cu substanțe speciale. Geamurile sunt duble, iar sistemul de iluminat și cel de incălzire sunt dispuse în asa fel încat să nu derenjeze ochiul sau să ia din spațiu. Încălzirea se facea cu lemne sau cărbuni, iar trenul dispunea de un dinam care asigura energine atât în timpul mersului cât și prin intermediul unui acumulator care oferea autonomie totala din punct de vedere electric pe perioada stationarii trenului. Corpurile de iluminat au fost fabricate la manufacturile din Murano iar oglinda din salonul mare este fabricată din cristal de Bhoemia. Încalzirea vagonului regal și producerea apei calde se face cu ajutorul unui cazan aflat în capul vagonului, alimentat cu lemne și cărbuni.⁵

Dintre capetele încoronate care au folosit acest tren putem enumera Regele Carol II, Regina mamă Elena, care conform imaginilor de arhiva s-ar fi întors cu acest tren din exil in 14.09.1940, ⁶ și regele Mihai. Regele Mihai îl foloseste pentru ultma oara în ianurie 1948 înainte de a pleca in exil.

După abdicarea forțată a monarhiei trenul devine tren prezidential până în 1977. În vagonul salon al acestui tren au avut loc discuții între Nikita Hrusciov, conducătorul Uniunii Sovietice și Gheorghe Gheorghiu-Dej, Președintele Consiliului de Stat al Republicii Populare Române, în 1955 privind retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul României. Tot în vagonul salon în august 1967, au loc discuții între Nicolae Ceausescu și Iosip Broz Tito privind relațiile româno-iugoslave.

În vegonul regal al acestui tren au luat micul dejun și presedintele Statelor Unite, Gerard Ford care alături de secretarul de stat Henry Kisinger au călatorit împreuna cu Nicolae Ceausescu la 6 august 1975 spre Sinaia, unde la Pelesi s-a acordat României “Clauzei Natiunii celei mai favorizate”

Salonul de masa Principal

Cu acelasi vagon au calatorit în timpul celebrelor vânatori organizate de Nicolae Ceausescu, pentru sefii socialisti de stat dintre anii 1976-1977 și: Todor Jivkov (octombrie 1976), Leonid Brejnev (noiembrie 1976), Erik Honecker (8 februarie 1977).

După 1977 trenul prezidential este înlocuit cu o garnitură noua fabricată în România, la fabrica de vagoane Arad.

Trenul regal este unicat, fiind într-o stare de consevare excelenta, singurele piese aflate în tren pentru care ghizii au declarat ca nu pot garanta a fi originale sunt covoarele. Chiar și atunci cand anumite piese au trebuit să fie reparate, s-au folosit acelasi tip de materiale pentru a nu strică aspectul istoric al trenului.